Firma are datorii la ANAF. Poate Fiscul să ajungă la patrimoniul personal al administratorului? Da, dar nu automat şi nu pentru simplul fapt că o persoană are calitatea de administrator.
Prin Ordinul preşedintelui ANAF nr. 1.163/2026, publicat în Monitorul Oficial nr. 859 din 14 octombrie 2026 (procedura şi formularele în nr. 859 bis), a fost aprobată o nouă procedură de atragere a răspunderii solidare. Aceasta înlocuieşte vechiul OPANAF nr. 127/2014, care era construit pe un cod de procedură fiscală abrogat între timp.
Ce înseamnă „răspundere solidară”
Este mecanismul prin care ANAF poate stabili că o altă persoană răspunde împreună cu firma pentru anumite obligaţii fiscale restante ale acesteia. Nu e o sancţiune şi nu e o amendă — e o extindere a obligaţiei de plată către o persoană din afara firmei, în cazurile prevăzute expres de lege.
Baza legală sunt art. 25 şi art. 26 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală. Ordinul nou nu creează cazuri noi de răspundere — doar detaliază paşii pe care organul fiscal trebuie să îi parcurgă.
Datoria firmei şi răspunderea administratorului sunt două lucruri diferite
Aceasta este confuzia pe care o întâlnim cel mai des. O firmă cu datorii fiscale nu înseamnă automat un administrator cu datorii personale. Societatea cu răspundere limitată răspunde cu patrimoniul ei, iar asociaţii doar până la limita aportului — aceasta rămâne regula.
Răspunderea solidară este excepţia. Pentru ca ea să se aplice, ANAF trebuie să stabilească şi să probeze mai multe elemente distincte:
- Fapta concretă imputată persoanei — nu calitatea, ci conduita
- Perioada în care persoana a avut calitatea relevantă (administrator, asociat, reprezentant legal)
- Obligaţiile fiscale la care se referă răspunderea, individualizate
- Legătura de cauzalitate între conduita persoanei şi neachitarea acelor obligaţii
În comunicatul din 3 septembrie 2026 care a însoţit proiectul de ordin, ANAF formulează explicit acest principiu: aplicarea mecanismului nu trebuie să pornească de la simplul fapt că o persoană are o anumită calitate sau legătură cu debitorul, ci este necesară analiza situaţiei concrete şi verificarea îndeplinirii condiţiilor prevăzute de lege.
Elementul-cheie: reaua-credinţă
În aproape toate cazurile prevăzute la art. 25, condiţia esenţială este reaua-credinţă. O firmă care ajunge în dificultate din motive economice — pierderea unui client important, blocaj financiar în lanţ, criză de piaţă — nu este acelaşi lucru cu o firmă golită intenţionat de active.
Neplata unei datorii, în sine, nu este rea-credinţă. Ascunderea sau înstrăinarea activelor pentru a o face imposibilă, da.
În ce situaţii se poate atrage răspunderea solidară
Art. 25 din Codul de procedură fiscală prevede o listă limitativă de cazuri — organul fiscal nu poate extinde răspunderea prin analogie. Cazurile sunt grupate pe două categorii principale.
Cazuri care nu cer insolvabilitatea debitorului (art. 25 alin. 1)
| Cine răspunde | Pentru ce |
|---|---|
| Asociaţii din asocieri fără personalitate juridică, inclusiv membrii întreprinderilor familiale | Obligaţiile fiscale ale asocierii, alături de reprezentanţii legali care au determinat cu rea-credinţă nedeclararea sau neplata |
| Terţii popriţi | Sumele sustrase de sub poprire, în cazurile prevăzute la art. 236 |
| Reprezentantul legal care a declarat fals băncii | Declaraţia cu rea-credinţă că firma nu deţine alte disponibilităţi pentru plata obligaţiilor salariale |
| Emitentul scrisorii de garanţie sau al poliţei de asigurare de garanţie | Netransferarea sumelor la cererea organului fiscal |
Cazuri care cer ca debitorul să fie declarat insolvabil (art. 25 alin. 2)
Aici se încadrează situaţiile care îi privesc direct pe administratori şi asociaţi. Răspund solidar:
- Persoanele care, înainte de declararea insolvabilităţii, au dobândit cu rea-credinţă active de la debitor
- Administratorii, asociaţii, acţionarii şi orice alte persoane care au provocat insolvabilitatea prin înstrăinarea sau ascunderea cu rea-credinţă a activelor
- Administratorii care, în perioada mandatului, nu au solicitat cu rea-credinţă deschiderea procedurii de insolvenţă, pentru obligaţiile fiscale din acea perioadă rămase neachitate
- Administratorii sau alte persoane care au determinat cu rea-credinţă nedeclararea şi/sau neplata la scadenţă a obligaţiilor fiscale
- Administratorii sau alte persoane care au determinat cu rea-credinţă restituiri sau rambursări necuvenite de la buget
O barieră pe care puţini o cunosc
Pentru cazurile de la art. 25 alin. (2), procedura nu poate fi declanşată înainte ca debitorul să fie declarat insolvabil. Potrivit art. 265 din Cod, debitorul insolvabil este cel ale cărui venituri şi/sau bunuri urmăribile nu acoperă obligaţiile fiscale.
Practic: atât timp cât firma are patrimoniu din care se poate încasa creanţa, răspunderea solidară pe acest temei nu intervine. Este o condiţie prealabilă, nu un detaliu de formă.
Codul prevede şi alte două ipoteze, mai rar invocate: răspunderea persoanelor care au determinat cu rea-credinţă acumularea şi sustragerea de la plata obligaţiilor pentru care s-a cerut insolvenţa (art. 25 alin. 21), precum şi răspunderea unei persoane juridice aflate în raport de control cu debitorul — firma-soră, firma nouă pornită pe acelaşi tipar — atunci când preia activele, clienţii, furnizorii sau salariaţii, în proporţiile prevăzute la art. 25 alin. (3).
Această ultimă ipoteză merită atenţie: deschiderea unei firme noi care continuă activitatea celei cu datorii, cu aceiaşi clienţi şi aceiaşi oameni, nu este o soluţie — este chiar situaţia descrisă de lege.
Cum arată procedura, pas cu pas
Noul ordin cuprinde opt anexe: procedura propriu-zisă şi şapte formulare — referatul de declanşare, referatul de încetare, notificarea de convocare la audiere, nota de constatare a neprezentării, procesul-verbal de audiere, referatul de atragere a răspunderii şi decizia finală.
Existenţa acestor formulare nu e o chestiune birocratică: fiecare etapă lasă o urmă scrisă, iar lipsa unei etape devine un argument verificabil în contestaţie.
| Etapa | Ce se întâmplă |
|---|---|
| 1. Identificare | Organul fiscal identifică persoana şi fapta imputată, pe baza situaţiei analizate |
| 2. Analiză documentară | Se verifică documentele şi informaţiile disponibile, inclusiv din bazele de date proprii |
| 3. Declanşare formală | Se întocmeşte referatul de declanşare a procedurii |
| 4. Convocare | Persoana vizată este notificată şi convocată la audiere |
| 5. Audiere | Persoana îşi prezintă punctul de vedere; se încheie proces-verbal |
| 6. Apărări scrise | Consultarea dosarului, obiecţii, precizări şi punct de vedere scris |
| 7. Analiza apărărilor | Organul fiscal trebuie să examineze argumentele şi documentele depuse |
| 8. Decizia | Decizie individuală şi motivată — sau referat de încetare a procedurii |
Audierea: punctul în care se decide dosarul
Art. 26 alin. (3) din Codul de procedură fiscală prevede că decizia emisă fără audierea persoanei vizate este nulă. Este o derogare de la regula generală din art. 9 — aici lipsa audierii nu e o simplă neregularitate, ci atrage nulitatea actului.
Excepţiile sunt limitate la situaţiile din art. 9 alin. (3): refuzul explicit al persoanei de a se prezenta sau neprezentarea la două termene consecutive, din orice motiv. De aceea există în ordin un formular distinct de constatare a neprezentării.
Termenul de 5 zile lucrătoare
După audiere, persoana vizată poate depune punct de vedere scris în termen de 5 zile lucrătoare. Termenul este prevăzut în art. 26 alin. (2) din Codul de procedură fiscală, nu în ordin — aşadar se aplică şi înainte de noul ordin.
Practic, acesta este intervalul în care se construieşte apărarea documentată. Audierea în sine e un dialog consemnat; argumentele cu înscrisuri se depun în aceste 5 zile. Nu este un termen de recomandare.
Ce trebuie să conţină decizia
Decizia se emite separat, pentru fiecare persoană, şi trebuie să cuprindă persoana răspunzătoare, debitorul principal, sumele şi natura lor, termenul de plată, temeiul legal şi motivele de fapt. Organul fiscal are obligaţia de a arăta cum a analizat punctul de vedere al persoanei audiate — o decizie care ignoră apărările formulate este atacabilă exact pe acest motiv.
Răspunderea se stabileşte în limita sumelor rezultate din acţiunile sau inacţiunile imputabile persoanei respective şi acoperă obligaţiile principale şi accesorii aferente perioadei în care persoana a avut calitatea care a generat răspunderea. Nu este o preluare a întregii datorii a firmei în mod automat.
Ce aduce procedura din 2026 faţă de cea din 2014
Vechea procedură era construită pe art. 27 şi 28 din OG nr. 92/2003 — un act normativ abrogat. Actualizarea nu modifică cazurile de răspundere, ci traseul procedural şi nivelul de motivare cerut organului fiscal.
- Temei legal corect — procedura se raportează la Legea nr. 207/2015, nu la un cod abrogat
- Analiză individualizată, cu obiectivul declarat de a evita analiza formală pornind doar de la calitatea persoanei
- Trasabilitate — şapte formulare care documentează fiecare etapă
- Audierea ca etapă centrală, cu formular dedicat şi consemnare a neprezentării
- Obligaţia de a răspunde apărărilor în motivarea deciziei
- Referat de încetare — procedura poate şi trebuie să se oprească atunci când condiţiile nu sunt îndeplinite
Se aplică şi dosarelor deja în curs
Noua procedură se aplică de la data publicării, inclusiv dosarelor de atragere a răspunderii solidare aflate în derulare la 14 octombrie 2026. Actele procedurale îndeplinite legal anterior rămân valabile, iar efectele deja produse nu sunt afectate.
Dacă aveţi un dosar în curs, etapele care urmează se desfăşoară după noile reguli — ceea ce înseamnă drepturi procedurale clarificate pentru etapa rămasă.
Ce faceţi dacă primiţi o notificare de convocare
O notificare de convocare la audiere nu este o decizie şi nu stabileşte nicio obligaţie de plată. Este începutul unei proceduri în care aveţi drepturi concrete. Ordinea paşilor contează:
- Nu ignoraţi convocarea. Neprezentarea la două termene consecutive permite emiterea deciziei fără audiere — adică renunţaţi exact la garanţia cea mai puternică din procedură
- Cereţi consultarea dosarului şi identificaţi fapta concretă imputată, perioada şi sumele
- Verificaţi condiţia prealabilă — pentru cazurile de la art. 25 alin. (2), a fost firma declarată insolvabilă?
- Verificaţi perioada mandatului — răspunderea acoperă doar obligaţiile din perioada în care aţi avut calitatea respectivă
- Pregătiţi punctul de vedere scris în cele 5 zile lucrătoare, cu documente, nu doar cu afirmaţii
- Mergeţi la audiere cu consultanţă — fiscală şi, unde situaţia o cere, juridică
Decizia de atragere a răspunderii solidare este act administrativ fiscal şi titlu de creanţă. Devine titlu executoriu la expirarea termenului de plată. Se poate contesta pe cale administrativă, la organul fiscal emitent, în termenul general de 45 de zile de la comunicare (art. 270 alin. 1), sub sancţiunea decăderii. Dacă decizia nu cuprinde menţiunile obligatorii privind posibilitatea de contestare, termenul se extinde la 3 luni.
Ce contează preventiv
Momentul în care o firmă intră în dificultate este şi momentul în care deciziile administratorului devin relevante retroactiv. Câteva lucruri cântăresc mult mai mult decât par:
- Declaraţiile depuse la termen, chiar şi când plata nu se poate face. Nedeclararea şi neplata sunt tratate diferit, iar declararea corectă rămâne un argument puternic de bună-credinţă
- Hotărârile AGA şi documentele care justifică deciziile majore — vânzări de active, reorganizări, împrumuturi — cu datarea lor reală
- Solicitarea insolvenţei la timp, atunci când condiţiile legale sunt îndeplinite. Întârzierea cu rea-credinţă este un caz expres de răspundere
- Înstrăinările de active către persoane apropiate sau firme din grup — zona cu cel mai mare risc; preţul, plata efectivă şi justificarea economică trebuie să reziste unei verificări
- Eşalonarea la plată, discutată din timp, în locul acumulării tacite de restanţe
Recomandarea noastră
O societate cu datorii fiscale nu înseamnă automat un administrator cu datorii personale — iar noua procedură întăreşte, nu slăbeşte, această distincţie. Dar administratorii trebuie să fie atenţi atunci când firma acumulează restanţe, înstrăinează active, are probleme serioase de lichiditate sau se apropie de insolvabilitate.
În astfel de situaţii, deciziile luate, documentele care le justifică şi momentul în care au fost luate devin esenţiale dacă ANAF declanşează ulterior procedura.
Dacă firma dumneavoastră are restanţe fiscale şi vreţi o evaluare a expunerii, sau aţi primit o notificare de convocare la audiere — sunaţi-ne la 0722 664 388. Analizăm situaţia concretă şi vă spunem exact unde staţi şi ce documente contează.
Articolul are caracter informativ şi prezintă cadrul normativ în vigoare la 15 octombrie 2026, astfel cum rezultă din OPANAF nr. 1.163/2026 (Monitorul Oficial nr. 859 şi 859 bis din 14 octombrie 2026) şi din art. 25, 26 şi 270 din Legea nr. 207/2015. Fiecare dosar are particularităţi, iar încadrarea se stabileşte pe baza documentelor concrete. Pentru o situaţie în curs, recomandăm consultanţă fiscală şi juridică individualizată.